- Detalii
- Scris de Secția Administarție Publică
- Categorie: Istoria
- Accesări: 2867
SOROCA, INCURSIUNE ÎN TRECUT
"... ţinutul cel mai de preţ ce iaste pre malul Nistrului o buna bucata de cale iaste Ţinutul Sorocii. Scaunul lui iaste Soroca..."
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei.
12 iulie 1499
Ştefan cel Mare semnează tratatul de pace cu Polonia ."Coste, pârcălab de Soroca ", astfel este menţionat în procesul verbal al sfatului domnesc de la 12 iulie 1499. Acest act conţine si prima atestare documentara a Sorocii. Ştefan cel Mare a construit cetăţuie din lemn şi pământ la Soroca destinată să opună rezistenţă invaziilor tătare şi poloneze.
1543-1546
Petru Rareş înlocuieşte cetatea veche din lemn şi pământ cu una din piatră, care constituie perla meşterilor bistriţeni;
după construcţia cetăţii şi apariţia târgului, Soroca devine centru administrativ, militar şi comercial al ţinutului Soroca, menţionat pentru prima dată în Cronica Polonă de la 1564.
1547-1739
Etapă de înfloriri şi decăderi ale cetăţii şi târgului Soroca, mereu dominată de războaiele duse pe teritoriul ţinutului Soroca de tătari, cazaci, polonezi şi ruşi;
documentele interne moldoveneşti menţionează existenţa unei mulţimi de sate, în ţinutul Soroca, multe dintre care au fost întemeiate în vremurile când această parte a Moldovei era supusă invaziilor turco-tătaro-căzăceşti. Conform datelor din Enciclopedia RSSM şi a datelor cercetătorului V. Nicu înregistrate în "In localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi" satul Sobari e atestat în secolul II-IV ; Vasilcău-la 1448; Baxani - la 1471; Ocolina - Ia 1475; Stoicani - Ia 1517; Trifăuţi - la 1543; Dubna - la 1620; Şolcani – la l647; Iarova - la 1721; Rubleniţa - la 1781; etc.
între anii 1684-1699, în timpul aflării polonezilor în cetate au fost iniţiate schimbări considerabile : acestea sapă în jurul cetăţii un şanţ adânc, construiesc 14 cazemate din piatră în interior, ridică nivelul ogrăzii, sapă o fântână;
în timpul războiului ruso-turc din 1710 -1711 ţarul Rusiei Petru cel Mare la 18 iunie însoţit de un corp de armată se află Ia Soroca în trecere spre Iaşi. Sorocenii au fost alături de Dimitrie Cantemir în campania ruso-moldovenească;
1739-1781
Treptat cetatea îşi pierde importanţa militară, târgul Soraca fiind în posesie domnească;
conform recensământului din 1774, ţinutul Soroca păstra împărţirea în ocoale, 4 la număr care cuprindeau 115 sate;
sorocenii şi-au apărat cu eroism şi demnitate vatra şi credinţa . In secolul XVIII în aceste locuri pitoreşti au fost fondate sfinte lăcaşuri: mănăstirea Rudi, Dobruşa, Călărăşeuca, Japca, Cosăuţi; mănăstiri rupestre: Mateuţi, Socola, Bechir, Arioneşti.
1781-1849
Târgul Soroca devine posesie privată a lui I. Ruset şi a familiei Cerchez.
1849-1917
Oraşul Soroca a fost centru administrativ judeţean în componenţa Imperiului Rus.
1918-1944
În rezultatul reunirii Basarabiei cu România, Soroca este centru administrativ în componenţa Regatului Roman (cu excepţia perioadei 1940-1941 - Soroca centru administrativ judeţean al RSSM nou formate la 02.VIII.1940).
1944-1991
Ţinutul Soroca a trecut peste toate evenimentele istorice rămânând în fond acelaş până în a doua jumătate a secolului XX când a fost divizat în mai multe raioane (anii 60); oraşul Soroca a devenit centru raional în componenţa RSSM.
1991-2003
în rezultatul proclamării independenţei Republicii Moldova şi înfăptuirii reformei administrativ-teritoriale Soroca devine centru judeţean.
2003
2003
Soroca devine centru raional.
