1. Skip to Menu
  2. Skip to Content
  3. Skip to Footer>

Sărbătoare dublă o floare la poalele veşniciei

Sorocenii au un loc sfînt anume – parcul Mihai Eminescu, unde, tradiţional, în miez de dinar, îngenunchează, lăsînd pe piatra lucioasă a piedestalului bustului Marelui Poet o floare, o lacrimă, un dor…
Recent am sărbători 163 ani de la naşterea poetului nepereche Mihai Eminescu – zi care s-a suplimentat cu o nouă valoare. Căci, începînd cu anul acesta, 15 ianuarie coincide cu Ziua Naţională a Culturii. Şi unde în altă parte decît în vecinătatea umbrei din piatră a chipului Mirelui durerii şi al poeziei şi-au găsit refugiu în acea zi cuvinte alese închegate în vers şi cîntec. Gerul de afară nu a fost un obstacol pentru sorocenii adunaţi să cinstească memoria lui Eminescu şi să se convingă că cu cît mai mult te îndepărtezi de un colos, cu atît mai mare îi vezi măreţia…DSC_0081
- Depărtîndu-ne cu mai mult de 150 ani de timpul cînd a existat şi a activat Eminescu, vedem că şi azi îi este actuală opera. Ce este un secol şi ceva în raport cu cel care a ştiut să-l depăşească, ca mai apoi să renască, - a menţionat Svetlana Păunescu, şef-adjunct al Direcţiei Învăţămînt într-un discurs omagial, cercînd să reţină alături cît mai mult posibil spectatorii sub steaua poetului – simbol al spiritualităţii şi nemuririi.
Tatiana Bujor-Rudei, cu mult drag, a interpretat un frumos cîntec – „Ai plecat…” pe versurile Veronicăi Micle, iar Vlad Bogdan – „Pe lîngă plopii fără soţ”. Elevii de la liceele „C. Stere”, „P. Rareş”, colegiile de arte şi pedagogi au recitat poezii din creaţia lui Eminescu. Clipele perindate în vecinătatea salcîmilor ce străjuiesc aleile parcului Mihai Eminescu se pare, au fost înzestrate în acea zi cu greutate – greutatea fulgului în zbor, slovei cîntate, dorului ce frige, inimii ce doare…
Elena Ţîrdea-Spinei.